i. Contextul economico-juridic actual
Trăim într-o perioadă tot mai incertă și imprevizibilă din punct de vedere social, economic și, nu în ultimul rând, juridic, generată de pandemia de Covid și agravată recent de atacurile militare inițiate de Rusia împotriva Ucrainei.
Acesta este unul dintre principalele motive pentru care autoritățile fiscale române au început să desfășoare activități ample de colectare de bani la bugetul consolidat al statului, vizând cu predilecție domeniile care le asigură posibilitatea impunerii suplimentare a unor sume importante, așa cum este cazul industriei videochatului.
ii. Legalitatea și legitimitatea obligării studiourilor la colectarea TVA
Opinăm că activitățile intense de inspecție fiscală demarate de ANAF la studiourile de videochat se întemeiază pe concluziile emise de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-568/17 – Geelen. Această decizie, deși vizează serviciile de videochat, pe de o parte nu mai este de actualitate față de progresele tehnice înregistrate în ultimii ani și, pe de altă parte, vizează un model de afacere diferit față de cele abordate în prezent de studiouri.
În ce constau serviciile de videochat?
Majoritatea studiourilor din România furnizează conținut digital constând în sesiuni interactive filmate și difuzate în timp real prin intermediul Internetului, către societăți din UE și non-UE care dețin site-uri web de live-streaming. Modelele de videochat sunt independente, încheind un contract de prestări servicii cu studioul, care cedează mai departe conținutul digital și drepturile de autor către deținătorul site-ului web din străinătate.
Unde au loc aceste servicii, în viziunea ANAF?
ANAF susține că serviciile prestate de studiouri reprezintă servicii de divertisment, al căror loc de prestare se află în România (sediul studioului și al modelelor). Din acest motiv, ANAF obligă prestatorii la colectarea TVA în România.
Este identică situația studiourilor cu cea din speța Geelen?
Răspunsul este: NU!
Cauza C-568/17 viza legislația aplicabilă până la 1 ianuarie 2010 și privea servicii prestate în perioada 2006-2009. Dl. Geelen deținea atât studioul de videochat, cât și platforma digitală care acorda acces la sesiunea interactivă și factura direct clienții finali. Studiourile din România nu dețin platforme de live-streaming și nu acordă acces la sesiunile interactive dintre modele și clienții finali.
Viziunea autorităților europene
La interpelarea autorităților fiscale din România, Comitetul TVA al Comisiei Europene a dat un răspuns concludent: furnizarea de conținut digital de către studiouri către platformele de live-streaming nu reprezintă o admitere la un eveniment de divertisment în temeiul art. 53 din Directiva TVA. Regula generală pentru locul furnizării, în temeiul art. 44 din Directiva TVA, va fi aplicabilă, TVA trebuind să fie perceput la sediul deținătorului site-ului de streaming, nu la sediul studioului din România.
Pentru moment, ANAF refuză să recunoască autoritatea Comitetului TVA și continuă să emită acte de impunere prin care obligă studiourile la colectarea de TVA. Societatea noastră de avocatură a decis să înainteze o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, apreciind că este necesară o abordare pragmatică și de actualitate a acestei chestiuni.
