De ce contează tipul semnăturii electronice
Faptul că un document este semnat în format electronic nu înseamnă, în mod automat, că toate semnăturile au aceeași valoare juridică. Diferențele dintre semnătura electronică simplă, semnătura electronică avansată și semnătura electronică calificată țin de nivelul de identificare a semnatarului, de controlul asupra datelor de creare a semnăturii și de garanțiile privind integritatea documentului.
În România, analiza trebuie făcută împreună cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (actul european privind identificarea electronică și serviciile de încredere, cunoscut ca Regulamentul eIDAS), cu Legea nr. 214/2024 (actul normativ român privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea) și cu legea specială aplicabilă contractului sau operațiunii respective.
Această distincție este importantă mai ales în procesul de creditare, unde instituțiile de credit utilizează frecvent semnături electronice calificate, furnizate prin intermediul unor prestatori de servicii de încredere calificați, cunoscuți și sub acronimul QTSP.
Cele trei niveluri ale semnăturii electronice
Semnătura electronică simplă sau necalificată
În practică, este numită adesea semnătură electronică simplă. Ea poate consta în introducerea numelui la finalul unui mesaj, bifarea unei căsuțe, apăsarea unui buton de acceptare, utilizarea unei semnături grafice sau atașarea unei imagini cu semnătura olografă.
Nu orice apăsare a unui buton reprezintă automat o semnătură electronică. Pentru a exista o semnătură, trebuie analizat dacă acțiunea a fost asociată documentului și dacă a exprimat intenția persoanei de a semna sau de a-și asuma conținutul acestuia.
Potrivit Regulamentului (UE) nr. 910/2014, unei semnături electronice nu i se poate refuza efectul juridic sau admisibilitatea ca probă numai pentru motivul că este în format electronic ori că nu este o semnătură electronică calificată. Această regulă nu înseamnă însă că semnătura simplă este echivalentă, în toate situațiile, cu semnătura olografă.
În cazul unui litigiu, instanța poate analiza identitatea persoanei, modul în care a fost realizată acțiunea de semnare, integritatea documentului, existența consimțământului și fiabilitatea sistemului utilizat.
Semnătura electronică avansată
Semnătura electronică avansată oferă garanții tehnice mai ridicate decât semnătura simplă. Pentru a fi considerată avansată, ea trebuie, în esență:
- să fie legată în mod unic de semnatar;
- să permită identificarea semnatarului;
- să fie creată prin date de creare a semnăturii aflate sub controlul semnatarului, cu un nivel suficient de încredere;
- să fie legată de datele semnate astfel încât orice modificare ulterioară a documentului să poată fi detectată.
O semnătură avansată nu este, prin definiție, o semnătură calificată și nu presupune în mod necesar existența unui certificat calificat. Ea poate avea totuși o valoare probatorie importantă, în funcție de soluția tehnică utilizată și de împrejurările în care a fost aplicată.
Efectul juridic concret al unei semnături avansate poate depinde de Legea nr. 214/2024, de o lege specială, de natura actului și de acordul părților. Acordul părților nu poate înlătura cerințele imperative de formă prevăzute de lege.
Semnătura electronică calificată
Semnătura electronică calificată este o semnătură electronică avansată care îndeplinește două condiții suplimentare:
- este creată cu ajutorul unui dispozitiv calificat de creare a semnăturii electronice;
- se bazează pe un certificat calificat pentru semnătură electronică emis de un prestator de servicii de încredere calificat.
Dispozitivul calificat poate fi fizic sau poate funcționa la distanță, într-un sistem securizat administrat de prestatorul de servicii de încredere. De aceea, faptul că utilizatorul semnează printr-o aplicație și confirmă operațiunea printr-un cod sau prin autentificare multifactor nu exclude existența unei semnături calificate. Codul primit prin SMS sau notificarea din aplicație nu reprezintă, singure, semnătura calificată; ele sunt mecanisme de autentificare și autorizare a utilizatorului.
Certificatul calificat și semnătura calificată nu sunt același lucru. Certificatul leagă datele de validare de identitatea semnatarului, în timp ce semnătura este rezultatul aplicării acestor date asupra unui document, printr-un dispozitiv corespunzător.
Care este valoarea juridică a fiecărei semnături
Regula generală din dreptul european
Regulamentul (UE) nr. 910/2014 prevede că unei semnături electronice nu i se poate refuza efectul juridic și admisibilitatea ca probă într-o procedură judiciară doar pentru că este electronică sau pentru că nu este calificată.
În cazul semnăturii electronice calificate, regula este mai puternică: aceasta are, în toate statele membre ale Uniunii Europene, un efect juridic echivalent semnăturii olografe.
Această echivalență nu înseamnă că semnătura calificată rezolvă orice problemă juridică. Ea nu dovedește, prin ea însăși, că semnatarul a înțeles toate clauzele, că a avut capacitate deplină, că nu a fost indus în eroare sau că actul respectă toate cerințele impuse de legislația privind protecția consumatorilor.
Ce clarifică Legea nr. 214/2024
Legea nr. 214/2024 a urmărit să ofere un cadru național actualizat pentru utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și a serviciilor de încredere, în legătură cu regulile europene. Ea nu creează o a patra categorie de semnătură și nu înlocuiește definițiile europene ale semnăturii simple, avansate și calificate.
Pentru semnăturile simple și avansate, efectul concret trebuie stabilit de la caz la caz. Sunt relevante tipul actului, cerința legală de formă, modul de identificare a semnatarului, integritatea documentului, regulile speciale aplicabile și eventualele convenții dintre părți.
În schimb, pentru semnătura calificată, echivalența cu semnătura olografă rezultă direct din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. Legea națională nu poate restrânge acest efect și nu poate transforma un certificat necalificat într-un certificat calificat.
Semnătura electronică în procesul de creditare
De ce este folosit certificatul calificat
În procesul de creditare, instituția de credit trebuie să poată identifica împrumutatul, să demonstreze ce document a fost acceptat și să păstreze dovezi privind momentul și modul în care a fost exprimat consimțământul. Semnătura calificată oferă un nivel ridicat de siguranță în privința identității, integrității documentului și verificabilității operațiunii.
În anumite fluxuri, instituția de credit pune la dispoziția clientului accesul la o soluție de semnare furnizată de un QTSP. Instituția de credit și prestatorul de servicii de încredere au roluri diferite: banca poate utiliza serviciul și poate transmite documentele spre semnare, în timp ce QTSP-ul emite certificatul calificat și asigură serviciul de încredere. Instituția de credit nu devine automat QTSP doar pentru că integrează soluția de semnare în procesul său.
Faptul că o bancă solicită semnătură calificată poate ține de cerințele legale aplicabile, de politica sa de risc, de nevoia de probare a contractului sau de caracteristicile produsului. Nu rezultă însă că orice contract de credit ar necesita, în toate situațiile, o semnătură calificată. Cerința trebuie verificată în raport cu actul concret și cu legislația specială aplicabilă.
Ce ar trebui să verifice un consumator
- Ce anume semnează. Consumatorul trebuie să poată vedea forma finală a contractului, anexele, graficul de rambursare, costurile și condițiile generale înainte de confirmarea semnăturii.
- Ce tip de semnătură este utilizat. O imagine a unei semnături sau o confirmare prin cod nu dovedește, singură, că documentul poartă o semnătură calificată. Tipul semnăturii trebuie verificat în certificatul și în raportul de validare.
- Cine este semnatarul. În cazul unui împrumut cu codebitori sau garanți, fiecare persoană trebuie să semneze în nume propriu și pentru documentele care îi sunt opozabile.
- Care este prestatorul de servicii de încredere. Pentru o semnătură calificată, prestatorul și statutul calificat al serviciului trebuie să poată fi verificate în listele de încredere relevante la momentul semnării.
- Ce documente trebuie păstrate. Este recomandată păstrarea fișierului electronic original, nu doar a unei versiuni tipărite sau scanate, împreună cu rezultatul validării și, dacă este disponibilă, marca temporală sau dovada de validare pe termen lung.
- Cum sunt protejate datele de autentificare. Codurile, parolele, aplicațiile de autentificare și mijloacele de autorizare nu trebuie transmise altor persoane. Dacă apar operațiuni necunoscute sau date greșite în certificat, semnarea trebuie oprită și situația clarificată cu instituția de credit și cu prestatorul relevant.
Ce nu trebuie confundat cu semnătura electronică
- Marca temporală poate ajuta la dovedirea datei și orei și la protejarea integrității datelor, dar nu exprimă, prin ea însăși, consimțământul unei persoane.
- Sigiliul electronic este asociat unei persoane juridice și poate confirma originea și integritatea unui document. El nu înlocuiește automat semnătura unei persoane fizice atunci când legea sau contractul impune semnarea de către aceasta.
- Identificarea electronică arată cine accesează un sistem, dar nu orice identificare este și o semnătură electronică.
- O copie tipărită a unui document electronic nu păstrează toate informațiile tehnice necesare pentru validarea semnăturii. Pentru probă, originalul electronic este, de regulă, documentul relevant.
Legătura cu eIDAS 2.0
Expresia eIDAS 2.0 se referă, în principal, la modificările aduse cadrului european prin Regulamentul (UE) 2024/1183 (actul european care actualizează cadrul identității digitale europene). Din punct de vedere juridic, nu este vorba despre dispariția Regulamentului (UE) nr. 910/2014, ci despre modificarea și extinderea acestuia.
Noul cadru european introduce, printre altele, elemente precum portofelul european de identitate digitală și atestările electronice de atribute. Aplicarea practică a acestor mecanisme este etapizată și nu toate componentele devin aplicabile în același timp.
Regulamentul (UE) 2024/1183 nu elimină cele trei niveluri ale semnăturii electronice și nu schimbă regula potrivit căreia semnătura calificată are efect echivalent semnăturii olografe. În consecință, faptul că Legea nr. 214/2024 și noile reguli europene nu sunt perfect sincronizate nu înseamnă că cerințele europene privind semnătura calificată pot fi ignorate. În caz de neconcordanță, regulamentul european se aplică în limitele competenței sale.
Concluzie
Pentru consumator, întrebarea esențială nu este doar dacă un document a fost semnat electronic, ci ce tip de semnătură a fost utilizat, cine a emis certificatul, cum poate fi verificată semnătura și ce cerințe de formă se aplică actului respectiv.
Semnătura simplă poate avea valoare probatorie, semnătura avansată oferă garanții tehnice mai ridicate, iar semnătura calificată beneficiază de echivalența legală cu semnătura olografă. Niciuna dintre ele nu înlocuiește însă analiza contractului, a consimțământului și a cerințelor speciale aplicabile, inclusiv în materia creditării.
